La Passione di Gesù in un discorso del Santo Padre Francesco

Giulgiul și rănile lui Isus          

(din discursul Papei Francisc pe 16 aprilie 2014:  Catholica.ro)

Umilirea lui Cristos culminează cu moartea Sa pe Cruce, care este "cea mai rea moarte, rezervată sclavilor şi delicvenților. Isus era considerat un profet, dar moare ca un delincvent. Privindu-l pe Isus în pătimirea Sa, noi vedem ca într-o oglindă suferințele omenirii şi găsim răspunsul divin la misterul răului, al durerii, al morții. De atâtea ori simțim oroare pentru răul şi durerea care ne înconjoară şi ne întrebăm: De ce permite Dumnezeu aceasta? Ne rănește profund să vedem suferința şi moartea, în special a nevinovaților! Când vedem suferind copiii este o rană la inimă: este misterul răului. Şi Isus ia tot acest rău, toată această suferinţă asupra Sa. … să privim crucifixul, să sărutăm rănile lui Isus, să le sărutăm de pe (Giulgiu).

Isus a luat asupra Sa toată suferinţa umană, s-a îmbrăcat cu această suferinţă."

"Noi așteptăm ca Dumnezeu în atotputernicia Sa să învingă nedreptatea, răul, păcatul şi suferinţa cu o victorie divină triumfătoare. În schimb Dumnezeu ne arată o victorie umilă care din punct de vedere uman pare un eșec".

 "Putem spune că Dumnezeu învinge în eşec!

De fapt, Fiul lui Dumnezeu apare pe cruce ca om înfrânt: pătimeşte, este trădat, este umilit şi în sfârşit moare. Însă Isus permite ca răul să se năpustească asupra Lui şi îl ia asupra Sa pentru a-l învinge. Pătimirea Sa nu este un accident; moartea Sa - acea moarte - era 'scrisă'.

Într-adevăr nu găsim atâtea explicații. Este vorba despre un mister descumpănitor, misterul marii umilințe a lui Dumnezeu:

„ Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât 

        l-a dat pe Fiul Său unicul născut."

Să ne gândim mult la Pătimirea lui Isus şi să ne spunem nouă înșine:

-         Aceasta este pentru mine. Chiar dacă eu aş fi fost unica persoană din lume, El ar fi făcut-o. A făcut-o pentru mine.

 Să sărutăm (Giulgiul) şi să spunem:

"...Pentru mine!... mulțumesc Isuse, pentru mine."

"Când în anumite momente ale vieții nu găsim nicio cale de ieșire din dificultățile noastre, când ne prăbușim în întunericul cel mai dens, este momentul smereniei şi despuierii noastre totale, ora în care experimentăm că suntem fragili şi păcătoși.

Tocmai atunci, în acel moment, nu trebuie să mascăm eşecul nostru, ci să ne deschidem încrezători la speranţa în Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus.

…Ne va face bine să luăm crucifixul în mână şi să îl sărutăm mult, mult şi să spunem: „Mulţumesc, Isuse, mulţumesc,Doamne. "

(din discursul Papei Francisc pe 16 aprilie 2014:  Catholica.ro)

***********

e, da

 www.Vatican.va in Italiano...

Udienza Generale del 16 Aprile 2014

16/04/2014 

Cari fratelli e sorelle, buongiorno!

...

.... Guardando Gesù nella sua passione, noi vediamo come in uno specchio le sofferenze dell’umanità e troviamo la risposta divina al mistero del male, del dolore, della morte. Tante volte avvertiamo orrore per il male e il dolore che ci circonda e ci chiediamo: «Perché Dio lo permette?». È una profonda ferita per noi vedere la sofferenza e la morte, specialmente quella degli innocenti! Quando vediamo soffrire i bambini è una ferita al cuore: è il mistero del male. 

E Gesù prende tutto questo male, tutta questa sofferenza su di sé. 

... farà bene a tutti noi guardare il crocifisso, baciare le piaghe di Gesù, baciarle nel crocifisso.

 Lui ha preso su di sé tutta la sofferenza umana, si è rivestito di questa sofferenza.

Noi attendiamo che Dio nella sua onnipotenza sconfigga l’ingiustizia, il male, il peccato e la sofferenza con una vittoria divina trionfante. 

Dio ci mostra invece una vittoria umile che umanamente sembra un fallimento. 

Possiamo dire che Dio vince nel fallimento!

 Il Figlio di Dio, infatti, appare sulla croce come uomo sconfitto: 

patisce, è tradito, è vilipeso e infine muore. Ma Gesù permette che il male si accanisca su di Lui e lo prende su di sé per vincerlo. 

La sua passione non è un incidente; la sua morte – quella morte – era “scritta”. Davvero non troviamo tante spiegazioni. Si tratta di un mistero sconcertante, il mistero della grande umiltà di Dio: 

«Dio infatti ha tanto amato il mondo 

da dare il Figlio unigenito» (Gv 3,16). 

... pensiamo tanto al dolore di Gesù e diciamo a noi stessi: questo è per me. 

Anche se io fossi stato l’unica persona al mondo, Lui l’avrebbe fatto. 

L’ha fatto per me. 

Baciamo il crocifisso e diciamo: 

..."per me, grazie Gesù, per me".

 Quando in certi momenti della vita non troviamo alcuna via di uscita alle nostre difficoltà, quando sprofondiamo nel buio più fitto, è il momento della nostra umiliazione e spogliazione totale, l’ora in cui sperimentiamo che siamo fragili e peccatori. È proprio allora, in quel momento, che non dobbiamo mascherare il nostro fallimento, ma aprirci fiduciosi alla speranza in Dio, come ha fatto Gesù. 

... Ci farà bene prendere il crocifisso in mano e baciarlo tanto, tanto e dire: grazie Gesù, grazie Signore. Così sia.

Papa Francesco